Buna credinta a murit! -“Pierdut buna-credinta pe numele Romania. Se declara nula! „….. articole mai vechi sau mai noi despre simptomele paranoice- (aberatia Panopticonului) ale tentatiei de „guvernare electronica”


Buna credinta a murit! Traiasca suspiciunea generalizata? Bogdan Manolea despre sensul guvernarii electronice si disparitia unui principiu fundamental al statului de drept: prezumtia de nevinovatie
Publicat pe 20 Jan 2011 | Categorii: Carduri electronice/ cipuri, Era Big Brother, Guvernarea electronica (E-GUVERNARE), Opinii, analize |

Scurta si cuprinzatoarea analiza a specialistului in drept si internet Bogdan Manolea arata, de fapt, un lucru asupra caruia s-a atras atentia demult in cercetarile stiintelor sociale asupra fenomenului intitulat generic “guvernare electronica” – una din consecintele acestei paranoice tentatii de a supraveghea si identifica oamenii din ce in ce mai constrangator, mai total, este distrugerea increderii reciproce intre oameni, fermentul care asigura ca in societate nu se instaureaza haosul si anarhia.

Asadar, aberatia Panopticonului extins la intreaga societate nu face decat sa produca efectul invers al pretextului cu care se introduce in practica tehnica supravegherii: nu siguranta si transparenta, nu protectie fata de “terorism si fraude”, ci o suspiciune totala si generalizata, disparitia bunei credinte, a prezumtiei de nevinovatie si deschiderea cailor celor mai infricosatoare de abuz asupra cetateanului, posibile pana acum numai intr-un stat explicit totalitar. De altfel, Vladica Bartolomeu a avertizat explicit cu privire la disparitia unor astfel de principii in luarea sa de atitudine impotriva introducerii pasapoartelor biometrice.

Daca intr-o logica a societatii civile si a dreptului aceste lucruri contravin principiilor clasice si fundamentale, cu atat mai mult aceasta distrugere a bunei-credinte contravine invataturii si practicii Bisericii!

Reamintim si: MODEL DE PROPUNERE PENTRU ACTUL NORMATIV CE INTRODUCE CARDUL DE SANATATE. Data limita pana la care se pot trimite solicitarile: 20.01.2011

Drept&Internet [Bogdan Manolea]: Buna credinta a murit!
Bona fides presumitur (Buna credinta este prezumata)
Art 14 (2) Buna-credintă se prezumă până la proba contrară. (noul cod civil)

Buna credinta a murit in Romania. Totul trebuie dovedit cu mijloace de proba irefragrabile. In fata statului tu nu mai esti tu decit daca dovedesti acest lucru cu maximum de probe posibile.
De azi dimineata, de cand am citit stirea despre Prunariu (adica cum pentru cei trei ani cat s-a pregatit in URSS pentru zborul in spatiu si pentru calatoria in Cosmos in sine, nu exista documente justificative luate in considerare la recalcularea pensiei) ma gindesc incontinuu la modul cum suntem tratati in relatia cu statul si de ce trebuie sa ne demonstram de fiecare data buna credinta.

In fond ce document trebuia sa aduca Prunariu ca sa demonstreze ca a fost in Cosmos – o bucata de nava, o sticla de vid (?!?!)? Daca mergem pe aceiasi logica, atunci nu vad de ce nu i s-ar cere si doamnei Herta Muller o copie dupa premiul Nobel pentru a primi un titlu de Cetatean de onoare al unui oras – sau ex-presedintii Romaniei (Iliescu, Constantinescu, Basescu) sa aduca cartea de munca pe care sa fie notat negru pe alb ca au indeplinit functia de presedinte al Romaniei.

In mod sigur toti functionarii ar fi extrem de multumiti si s-ar considera acoperiti daca ar primi o declaratie pe propria raspundere la notar:

“Eu, Dumitru Prunariu (…) declar pe propria raspundere ca am fost in spatiu din partea Romaniei. Am avut si un tricolor romanesc in buzunarul de la piept si o pasta de dinti Cristal in buzunarul din pantaloni.”

Si mergem din lac in put. Toate proiectele informatice pe care le-am criticat in ultima perioada nu fac decit sa accentueze aceasta lipsa crasa de buna credinta:

– trebuie sa am un act de identitate cu amprente stocate pe el, pentru a putea demonstra ca eu sunt eu. O investitie de vreo 30 de milioane de euro pentru cele 1000 de carduri de identitate gasite false in ultimul an. (proiectul e momentan pe hold si a fost aminat)

– trebuie sa am un card electronic de sanatate ca sa dovedesc ca de fapt eu (si nu altcineva sau nimeni) merg in fata medicului de familie. Investitie de 40 de milioane de euro pentru un beneficiu neclar. (asta deja a fost adoptat prin OUG 133/2010 – dupa ce cei din MS au mintit ca nu va fi obligatoriu – vezi comunicat APADOR)

– trebuie sa fiu verificat ca eu sunt eu cind merg la vot prin noul sistem electronic de verificare a CNP-ului in momentul votului. Cost neclar pentru o potentiala frauda de 400 de voturi (persoane anchetate, dar necondamnate).

– trebuie ca toate datele de trafic informational sa fie pastrate in Europa pentru toata lumea pentru cel putin 6 luni, ca poate eu sunt un terorist si suficient de prost sa nu folosesc criptarea in comunicatii daca vreau sa ascund ceva (din fericire in Romania Curtea Constitutionala a declara legea ca fiind neconstitutionala, dar obligatia in UE ramine).

Toate aceasta sunt doar citeva din exemplele pe care toti le-am trait si prin care statul ne cere sa dovedim (adica sa ne acoperim cu hartii) ca eu sunt eu. Exemplul cu pensia lui Prunariu nu face decit sa confirme ceea ce deja de mult timp sunt convins – a murit buna-credinta in Romania.

Ramine doar un anunt cu litere de o schiopa la ziar:

“Pierdut buna-credinta pe numele Romania. Se declara nula. Nu mai trebuie”

PS: Din fericire sectorul privat este inca mai lejer in mare masura. Inca nu mi-a cerut nimeni sa dovedesc ca eu scriu ceea ce scriu sau ca asta e pagina mea de web. Ah! Ba a fost un personaj amuzant ca imi cerea sa dovedesc ca eu sunt “proprietarul” unei adrese de email.
Sa fim sanatosi !

preluat de pe http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/20/buna-credinta-a-murit-bogdan-manolea-despre-sensul-guvernarii-electronice-si-disparitia-unui-principiu-fundamental-al-statului-de-drept-prezumtia-de-nevinovatie/

…………………………………………………………………..

IA TE UITA CINE    si   CE SPUNE… bizonul ruman …  acum un an

Statul de drept şi lupta împotriva corupţiei
Autor: ADRIAN SEVERIN 8 martie 2011 – 11:59
Twitter
Statul de drept presupune obligaţia fiecăruia de a se conforma normelor de conduită stabilite de comunitate. Corupţia este încălcarea respectivei obligaţii, abaterea de la normă. În sens restrâns corupţia se referă la transferul nelegitim al banului public în buzunare private.

Dacă statul de drept include şi mijloacele necesare reprimării corupţiei, adică garanţiile respectării normei, în forma sa modernă şi democratică acesta codifică şi o serie de principii şi standarde menite a asigura echilibrul între drept şi dreptate. Principiul că fiecare este cinstit până la proba contrară sau cel potrivit căruia este preferabilă absolvirea unui vinovat decât pedepsirea unui nevinovat, exprimă asemenea exigenţe.

Dimpotrivă statul dictatorial împarte societatea în hoţi prinşi şi hoţi neprinşi încă, bănuiala fiind suficientă spre a conduce la condamnare. Înlăturând prezumţia de bună credinţă, mentalităţile dictatoriale răstoarnă şi sarcina probei (acuzatul trebuind să-şi dovedească nevinovăţia iar nu acuzatorul să-şi probeze acuzele) spre a ajunge chiar la negarea dreptului la apărare. Dacă suspiciunea este suficientă, la ce mai este nevoie de apărare?! Recunoaşterea ar fi mai potrivită. La nevoie ea poate fi smulsă prin tortură. Procedură justificată prin aceea că suspectul care îşi neagă vina nu face decât să îngreuneze mersul „justiţiei”. (sic!)

Evident, un asemenea sistem naşte tot corupţie. Este corupţia puterii care, spre a se consolida, lărgeşte arbitrar cercul suspecţilor. Din scop nobil lupta împotriva corupţiei devine mijlocul prin care concurenţii sau oponenţii sunt scoşi din joc.

Există oare un stat de drept dictatorial? Dictatorii au susţinut mereu că au aplicat legea. Este adevărat! Numai că între forţa dreptului şi dreptul forţei au pus semnul egalităţii. De aceea corupţia este intrinsecă unui asemenea sistem.

În desprinderea de comunism, revoluţionarii români (este vorba despre cei care au schimbat sistemul prin legi şi instituţii noi iar nu doar de contestatarii din stradă) au ridicat la rang constituţional prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, dreptul la propria imagine, dar şi regula că averea este licită dacă nu se dovedeşte contrariul ori că în caz de dubiu decizia se pronunţă în favoarea acuzatului.

Iată de ce nu pot produce decât fiori de groază declaraţii precum cele ale aşa-zişilor „reformatori” din PDL sau ale Procurorului general care vor să facă din aşa-zisa „suspiciune întemeiată” (cine şi cum decide ce este şi ce nu întemeiat în materie de suspiciune?!) baza decăderii din drepturi a acuzaţilor sau să introducă în Constituţie ideea că averile sunt ilicite dacă proprietarul nu-şi dovedeşte inocenţa.

Nemulţumiţi de guvernarea actuală mulţi români vor privi cu simpatie asemenea propuneri neînţelegând că eşecurile unor guverne nu sunt eşecul unui sistem şi acceptând să arunce copilul odată cu apa murdară. Cum se face, însă, că „reformatorii” democraţiei care predică întoarcerea la dictatură sunt aceiaşi cu cei care au condamnat comunismul?! Răspunsul este că sunt impostori atât ca democraţi cât şi ca luptători anti-corupţie. Adică sunt corupţi!

BLA,BLA,bla…. europarlamentarul nostru care ne-ai facut de ras in UE….#Adrian Severin# …… vrajala tipic rumaneasca …
http://www.jurnalul.ro/editorial/statul-de-drept-si-lupta-impotriva-coruptiei-570937.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s